Catacombele din Napoli. Povestea fascinantă a labirintului de sub oraș! Cum se pot vizita galeriile subterane. Curiozități și legende

Aceasta este povestea fascinantă a labirintului de sub orașul Napoli. Turiștii pot vizita galeriile subterane uriașe și să trăiască o experiență de neuitat. Vor explora, cu ajutorul ghizilor, sistem de apeducte și rezervoare de sub străzile și clădirile orașului din sudul Italiei.

Catacombele din Napoli au o poveste fascinantă, cu rădăcini adânci în istorie, mit și inginerie antică. Sub oraș se întinde o rețea vastă de tuneluri, cisterne și galerii, care au fost folosite de-a lungul a mii de ani în diverse scopuri – de la aducțiuni de apă la refugii și adăposturi în timpul războaielor.

Povestea fascinantă a labirintului de sub orașul Napoli. Istoria rețelei subterane

Totul a început în perioada grecilor antici, în jurul secolului al IV-lea î.Hr., când aceștia au început să sape în tuful vulcanic — o rocă moale, dar durabilă, provenită din activitatea Vezuviului. Au creat atunci primele puțuri, galerii și bazine pentru a colecta apa de ploaie și a o depozita.

Romanii au continuat și au extins rețeaua, transformând-o într-un adevărat sistem de apeducte și rezervoare care alimentau orașul cu apă potabilă (rețeaua depașea 400 kilometri de galerii). Au construit apeducte care aduceau apa de la mari distanțe, folosind gravitația. Cel mai important era Apeductul Augustean (Acquedotto Augusteo), construit în anul 10 î.Hr, care aducea apă din regiunea Serino, aflată în munții Apenini, adică de la aproximativ 70 de kilometri. Apa era condusă prin tuneluri săpate în stâncă, poduri și canale până în oraș. Odată ajunsă în Napoli, apa era distribuită în fântâni publice, terme (băi publice), locuințe private și era stocată în bazine subterane uriașe, aflate sub clădiri și piețe.

După căderea Imperiului Roman, întreținerea apeductelor a încetat. Multe dintre tuneluri și cisterne s-au înfundat sau au fost uitate. În Evul Mediu, locuitorii au început să folosească aceste cisterne pentru colectarea apei de ploaie sau pentru deversarea apelor reziduale.

După 1884, în urma unei epidemii de holeră, autoritățile au închis definitiv vechiul sistem subteran ca sursă de apă potabilă. Totuși, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, o parte din galeriile apeductelor a fost reutilizată ca adăpost anti-bombardament pentru populație (n.r. se puteau refugia 4000 de oameni simultan).

Cum pot fi vizitate catacombele din Napoli

Astăzi, o parte din aceste apeducte pot fi explorate prin tururile „Napoli Sotterranea” – o experiență fascinantă care include:

● Coborârea în galerii înguste, la 40 metri sub străzile orașului.

● Vizitarea vechilor bazine și a tunelurilor extrem de înguste (n.r. o experiență ce nu este recomandată claustrofobilor).

● Observarea sistemului original de drenaj și distribuție a apei, dar și a amenajărilor făcute în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pentru a acoperi nevoile cetățenilor care se adăposteau în subteran.

Este o experiență ce nu trebuie ratată în Napoli și o lecție de istorie redată senzațional de ghizi (vorbitori de limba engleză). Aceștia reușesc să îi țină pe turiști implicați și curioși pe tot parcursul turului (n.r. care durează o oră și jumătate), îmbinând în relatările lor fapte istorice, curiozități amuzante și legende ale locului.

Prețurile pentru un tur ghidat prin catacombele din Napoli

O parte dintre încasările provenite din vânzările de bilete și suveniruri este folosită pentru curățarea rețelei subterane și redarea ei în scop turistic și cercetare istorică.

Prețurile biletelor, care se pot cumpăra de pe napolisotterranea.org, sunt:

– 15 euro pentru un adult
– 10 euro pentru copii cu vârste cuprinse între 11 și 24 de ani
– 8 euro pentru copii cu vârste între 5 și 10 ani

* sunt reduceri pentru grupurile de 10, 15 și 30 de persoane.

Curiozități despre tunelurile din Napoli

Părți de mobilier, desenele de pe pereți și diverse alte obiecte amintesc și astăzi despre marea teamă de bombardamente și momentele petrecute zilnic în adăposturi. Toate acestea aduc la suprafață o perioadă importantă, dar în același timp tragică, din istoria orașului din sudul Italiei.

După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, decizia luată de autorități a fost de a curăța orașul prin depozitarea molozului și a resturilor clădirilor bombardate de Aliați în rețeaua de canale subterane. Astfel, această rețea antică a fost aproape integral umplută cu deșeuri. Timp de mai multe decenii nimic nu s-a schimbat.

Procesul de curățire a rețelei subterane din Napoli a început în mod serios în anii 1980, dar a prins amploare abia în anii 2000, când interesul pentru patrimoniul istoric și turistic al orașului a crescut considerabil. În prezent, mai mult de 70% din rețeaua subterană a orașului Napoli, estimată la 450 kilometri, este încă inaccesibilă, fiind umplută cu moloz, deșeuri și alte materiale.

Legenele apeductelor din Napoli

Unele tuneluri sunt învăluite în mistere și legende, precum povești despre spirite rătăcite, tuneluri care duc la comori ascunse sau pasaje secrete folosite de mafie.

Există fântâni și intrări secrete în multe dintre curțile interioare ale clădirilor vechi din Napoli, orașul cu cea mai bună mâncare din lume în 2024.

Cea mai cunoscută legendă legată de subteranele orașului este cea a lui Monaciello (n.r. micul călugăr), un spirit îmbrăcat în haine monahale care folosea tunelurile subterane pentru a intra nevăzut în locuințe și care aducea noroc sau ghinion în funcție de comportamentul locatarilor. Legenda este relatată într-o notă magică și amuzantă de către ghizi și trebuie descoperită personal în timpul turului.